Ma intreb- am avea curajul ?

 “Bunatatea adevarata cere neaparat inteligenta si imaginatie.”

            Putem ingloba bunatatea in cele doua emisfere ale sale: materiala,respectiv spirituala. Ce reprezinta bunatatea  materiala in ziua de azi? Schimb ,pesches,troc . Daca in trecut acest troc se facea mai ales intre doua tari (aducandu-ne aminte de plata pe care poporul nostru a platit-o  Portii), ei bine,astazi acest schimb continuu se face chiar intre cei de acelasi sange.

Cea spirituala? Spunea Beethoven ca “ nu recunoaste alt semn al superioritatii decat bunatatea”.                                                           Desi este specifica fiecarei persoane aceasta apare tot mai rar,iar atunci cand o face este considerata ipocrizie si blamata fara un motiv bine intemeiat ( “Te vad,esti om ca si mine,spunea acest fulger de privire,dar eu trebuie sa te condamn. Stii tu de ce?Eu nu stiu. “ –Marin Preda ).

          Spuneam ca apare tot mai rar,iar daca o face este intr-o vorba specifica probabil tuturor –“cand esti bun te ia de prost”. Aceasta cugetare a devenit o scuza a tuturor celor actuali,dar de ce nu si a celor demult apusi, prin intermediul celor care au mai ramas, de a ne lamenta in spatele unor vorbe -gasind inculpatul si pacalind uneori constiinta , ca nu am investit mai mult in noi, scapandu-ne de posibilele regrete.

   “Toti se gandesc cum sa schimbe lumea,insa nimeni nu se gandeste cum sa se schimbe pe el insusi”-Lev Tolstoi o sa generalizez acest citat aducandu-l la subiectul prezent spunand ca toti vrem sa nu mai fie rautate,insa niciunul nu ne gandim cum sa fim mai bun sau cel putin nu aplicam ceea ce am gandit.

       Ma intreb- daca am putea face fiecare cate un selfie culturii ,educatiei ,caracterului, sufletului nostru, am avea curajul sa le incarcam pe oricare din platformele online ? 

Mai zaboveste !

                       “ Daca vreunuia dintre voi ii lipseste intelepciunea ,s-o ceara de la Dumnezeu ,care da tuturor cu mana larga si fara mustrare ,si ea ii va fi data. Dar s-o ceara cu credinta ,fara sa se indoiasca deloc : pentru ca cine se indoieste seamana cu valul marii ,tulburat si impins de vant incoace si incolo. “

                                                                                                   Iacov 1:5-6.

                       Conceptul de seriozitate despre care Marin Preda spunea ca “nu deschide intotdeauna usile dupa cum s-ar parea “ si-a diminuat importanta ,iar structuri precum “iti dau cuvantul meu “ ,desi des folosite sunt cu greu duse pana la capat, poate numai in conditii speciale , in care trocul domneste cu toate ca Proverbele Divine nu se conformeaza acestei forme sub care “intelepciunea “omeneasca se prezinta .

             Consideratia poporului crestin in ceea ce priveste dedicatia s-a diminuat substantial asemenea iubirii si  compasiunii fata de semeni. Abolirea  acestor caracteristici specifice ,indepartarea lor de pe scara valorilor umane duc pas cu pas la pribegirea a ceea ce reprezinta ratiune si simtamant omenesc,iar  ducerea unui lucru pana la final, aproape ca a fost  abrogata , fiind pastrata ca rezolutie doar de cei a caror ambitie domneste pentru implinirea telurilor proprii.

            Problema principala se ramifica si duce la neglijari care ulterior deterioreaza intreaga societate. Astfel , omitem a ne analiza comportamentul si ne privim in oglinda doar sub forma de fizic, nu invatam nimic din povestea Albei ca Zapada care nu isi intrecea mama vitrega prin trup ,ci prin spirit . In cele din urma uitam, uitam sa fim parinti sau nu stim ,cu atat mai mult nu vrem sa invatam , uitam sa ne traim copilaria in momentul in care o avem ,caci atunci suntem mai vulnerabili si observam mai bine ca adultii ca tot ceea ce a mai ramas merge spre pieire continuu ,fara a-si dedica vreo pauza. Astfel, vrem sa crestem, ne dorim ,desi sistolele noastre  sunt destul de putine in comparatie cu aceia a caror frunte e incretita si care privesc nepasatori la universul ce ne inconjoara ,ne dorim sa crestem pentru a putea face lucrurile sa fie altfel ,iar copiii pe care ii vom avea noi sa isi pastreze granitele in culoarea florilor de sub pervaz.

             Vremurile de-“amu”  iti ofera mii de motive sa esuezi in viata ,dar nici macar o singura scuza sa o faci , iti ofera o noua sansa in fiecare zi ,trei sute saizeci si cinci intr-un an-trei sute saizeci si cinci de petale are pentru mine un bujor. E mult? E putin ? Foloseste-le ! Cu intelepciune si seriozitate . Nu te pierde si tu de-a lungul petalelor,nu aluneca de pe ele cum fac picaturile de roua la acelasi ceas al zilei ,dimineata de dimineata ,mai zaboveste …

“Voi fiti ,dar, desavarsiti ,dupa cum si Tatal vostru cel ceresc este desavarsit .“

                                                                                                     Matei 5:48.

Către infinit sau minus ?

          Trăiesc deja pe acest Pământ de aproximativ 7500 de zile. Dar tu ?

   Oare câte zile ai/am trait pline de iubire?

  Oare câte le-am/ai dedicate Divinului și câte am oprit doar pentru noi?

  Câte zile ne-am înlănțuit cuvintele din teama de a nu răni pe ceilalți și câte minute ne-am susținut propriul punct de vedere?

   Cântărește talerul stâng mai mult decât cel drept? De care parte a egalului te afli ? nu cu mintea, dar cu sufletul? Cât de clișeic sună uitându-mă în urma acestor litere… Și totuși, ce am făcut eu cu toate aceste zile? Dar tu ?

Câte din ele le-am petrecut urând și câte iubind?

Câte urând pe noi și câte pe alții ? Câte iubind pe noi și câte pe alții ?

Cu folos sau fără ? Mă cunosc mai bine acum? După 7500 de zile, mai mult sau mai puțin, trăite, față de primele luni de viață? 

         Îmi imaginez cum îmi amintesc prima oară când mi-am descoperit cosițele castaniu închis... cu siguranță hilar pentru mama și dureros pentru mine. O zi câștigată. Îmi amintesc  cum în vâltoarea iubirii adevărate eram gata să rescriu Fericirile pe un alt munte. Încă un timp câștigat. Dar ce am făcut cu restul oare? Oare tu ce ai făcut? Încearcă să le rezumi și scrie sincer bilanțul. 

                Către infinit sau minus?

Dragă Ema,

            Dragă Ema, învață să fii atenta la cei din jur, să fii sinceră cu tine și cu ei și să nu îi crezi pe toți pe cuvânt despre ceea ce spun că sunt. J Sunt mulți  care se dau de-a rostogolul între spusele lor de ieri și acțiunile de mâine .

     Ai grijă să aduni momente. Ți-am vorbit când te legănam pe picioare, așa cum făcea bunica ta cu mine (și apropo- de bunica sau mătușa ,vreo prietenă sau o anume doamnă profesoară,ori fetița aceea cu părul inele și fularul galben ,despre orice “etern feminin “ cum spunea Goethe până la urmă, să nu uiți să dai jos anii adunați în straturi de piele, ori să mai pui câteva -să poți contempla femeia cu pasiunile ei, cu frumusețea și gingășia, să o îmbibi bine între cutele encefalului tău astfel încât să poți studia amprenta Divinului rămasa în fiecare, să o poți analiza –pe ea și măreția ei sufletească tulburătoare. Doar așa vei învăța de la fiecare.)...spuneam că ți-am vorbit în timp ce te legănam despre momente. Mi-e teamă să nu te fii absorbit starea aceea halucinantă între realitate și visare sau nu cumva creierașul tău să fii continuat să repete cântecul de leagăn nemaiauzind nimic altceva. Îți voi povesti deci, din nou, despre ele.

       Ah,Ema …

Când vei fi mai mare și îți voi mângâia părul castaniu închis într-o după amiază cu ploaie călduță și liniștită îți voi spune să fii atentă ... să fii atentă la frumos, dragă, iar apoi când nu voi mai fi vei citi în aceeași după amiază la ani distanță singură sau fiicei tale ceea ce eu îți spun aici. J

Mai știi tu, Ema, câte poate cuprinde un moment? Fii atentă prințeso...uite ploaia...și uite molecula aceea cum se deschide ca o lalea albă atât de pură, ori aceea cum înnoată de elegant în oxigen și amintește de lebăda de pe lacul din spatele casei, iar lebăda de grația unei balerine. Dacă închizi ochii o poți auzi plutind, poți auzi lebăda și zgomotul duios pe care îl face ploaia când mângâie liliacul. Nu deschide ochii încă...inspiră adânc să-i simți mireasma, apoi deschide-i să vezi vaza și-al ei suflet vechi rămasă de la bunica și în care tatăl tău a vrut să găsesc în această dimineață toate cele patru nuanțe de liliac. Deschide ochii Ema, privește-ți tatăl cum îi spune Pildele Cerului în lumina picăturilor de ploaie fratelui tău mai mic .

Știi Ema? vei crește... Și vei avea o fată cu părul inele și cu un fular galben rămas de la mine, dar cel mai important prințeso, când îi vei alege tatăl să ții cont de niște vorbe ale bunicii tale care mi-au spus mie cândva <<Să ai grijă, "Ema", să fie cineva măcar la fel de bun ca tatăl tău! >>

            Vezi Ema? Tu ai calități, orice om are, dar “Nu e de ajuns să ai mari calități. Trebuie să știi să le folosești cu rost. ”



PS: Ema nu există încă, dar peste ani și ani, cu siguranță, va fii !