Şi o cunună .

Măcar faptul că plâng uneori îmi confirmă că încă mai am suflet.
A mai rămas ceva din el, deşi ați lovit din stânga; şi ați mai dat şi din dreapta...
Încă mai am, a mai rămas ceva...din el: nişte iubire adevărată, o alta de mamă, o alta de tată, de frate şi de țară, de suflete ce nu mai sunt pe scena vieții mele, dar ce au fost oameni...

Să rămâi om între oameni-deşi câțiva, mai mulți.. au jucat acest rol chiar şi după ce spectacolul s-a terminat...
Încă puțin te mai rețin, tu, literă românească... şi iartă-mă de prin pesimism ți-am mai mâncat...încă puțin.
Încă puțin din suflet, încă puțină suflare, câteva zâmbete înghițite, unele momente pierdute...care au fost, dar nu au existat.
Aşa,de-a valma... pierdută îs printre idei...

Vino iubite, mai găteşte-mi: câteva zâmbete,câteva râsete şi o cunună...de rugăciuni de flori, încă puțin din suflet creează pentru mine, creează pentru noi.