Tic-tacuri în şir

Îmi este dor de frumos. Căci nu îl am decât atunci când sunt cu tine şi parcă timpul ăsta nu ne mai ajunge din urmă...
Mulțumesc, iubitule, pentru că ai permis să îți fie rupte florile din grădină ca să stea în brațele mele şi că priveai aşa frumos la mica fericire ce o țineam cam strâns pentru frăgezimea sa la pieptul meu.
Poate e doar în mintea mea acea privire , însă m-aş putea reîndrăgosti de ea la fiecare clipire, căci o văd mereu printre pleoapele mele închise.
Palmelor mele le lipsesc brațele tale şi pe dosul lor poți vedea râuri secate de lipsa ta.
Este atât de târziu. Îmi lipseşti şi îmi e ciudă că nu te pot suna să fugim, să fim împreună  pe un deal, să privim stelele unul din ochii altuia, căci afară cerul nu-i senin şi miroase atât de puternic a ploaie amestecat cu parfumul tău, iar tu cunoşti cât de mult mă răscolesc ambele.
Nu îți place să ne învârtim împreunându-ne mâinile, dar ştiu că de ar fii posibil... m-ai lăsa să atârn de gâtul tău tic-tacuri în şir sub stropi de ploaie ,ca mai apoi, când cerul devine senin, să îmi las obrazul pe umărul tău şi acolo, numărându-mi stelele-să ne ajungă timpul, să ne găsească veşnicia.