vineri, 1 iulie 2016

Dragă eu,

Ai lucrat la sufletul tău şi ai lăsat pe cei din jurul tău să semene şi bune şi rele, şi frumos şi grijă.
Te-ai gândit să îți închizi grânarul… şi ai făcut-o uneori. L-ai ținut curat un timp,dar şi-au izbit câteva gărgărițe trupurile pe suprafața lui, de parcă au simțit mirosul de bob bun ,în zbor, probabil, când îți urcau rugăciunile spre cer. Şi au fost şi roşu cu negru, şi negru cu galben, iar ochii şi urechile tale au primit din nou şi frumos de roşu, şi lecții de negru.
Fiecare au lăsat ceva. Unele har, altele amărăciune,însă ai ales aripile din roşu şi nu abisul din negru. Da, au fost lecții, te-au dezechilibrat puțin ,iar tu ți-ai lăsat  aripile libere atunci prin fiecare Amin şi când erai aproape de cădere acesta ajunsese deja la Cer şi primeai în răspuns Speranță de pur alb.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu